Se apropie…marea

Concediu.Vacanta.Pentru mine nu stiu cum trebuie sa se numeasca.Poate plecat de acasa.Nefiind angajata undeva nu am concediu.Nu exista cineva care sa imi spuna in perioada cutare ai liber.Nu,eu nu am liber.Niciodata.Mint.Am liber noaptea.Dupa ora zero pot face ce vreau eu.De obicei vreau sa dorm.Tot de obicei  incerc sa nu dorm si sa profit:citesc o carte sau vad un film.Asa ma prinde 4-5 dimineata si imi raman maxim doua ore de somn.Copilul meu este foarte matinal.Adoarme tarziu si se trezeste devreme.Asa am ajuns intr-o perioada sa sufar de oboseala cronica care a venit la pachet cu o „minunata” afectiune pe viata.Si ajung la vacanta mea.Peste putin timp plecam la mare.Peste hotare.Nimic special pentru multi.Pentru mine este special.Nu am fost de trei ani la mare.Si imi este dor.Si imi este dor sa impachetez si sa ma urc in masina si sa ma uit pe geam tot drumul.Si imi este dor sa stau o zi intreaga pe plaja,sa mananc inghetata si seara sa ies la plimbare pe faleza.Bineinteles ca lucrurile nu vor sta asa.Copilul nu poate sta o zi intreaga pe plaja.Copilul nu poate manca inghetata pentru ca are intoleranta.Si nu cred ca va aprecia plimbarea noaptea pe faleza.Dar oricum plecam.Si o sa ma intorc probabil odihnita.Sau nu.Dar oricum nu conteaza ca nu trebuie sa merg la munca dupa ce ma intorc.Sau poate am noroc si ma angajeaza cineva si trebuie.Inca nu stiu daca asta este noroc sau ghinion.Cred ca depinde cum privesti.

Lasă un comentariu