Cum atrag eu atentia

Dimineata.Mijloc de transport aglomerat.Majoritatea tineri cu telefoanele in mana sau cu castile in urechi(nu stiu daca este corect dar „pe urechi” nu sunt sigur).Cativa batrani care se uita pe geam si eu.Care nu suport sa fac altceva din cauza de „rau de miscare”.Deci nu telefon,carte(ce gluma!),casti sau eu mai stiu ce de distras atentia.O doamna in varsta din stanga mea se tot uita in jur.La un moment dat se uita la mine si:”Aveti telefon?” Sigur.”De ce? Aveti nevoie?” „Nu.Dar nu va uitati in el si am crezut ca nu aveti.Dar probabil aveti la ce sa va ganditi.” Sigur ca am.In primul rand la aglomeratia din jur.Nu i-am spus ca am rau de miscare.Nu voiam sa o dezamagesc.Asa ca i-am lasat impresia ca sunt o ganditoare.Care atrage atentia prin faptul ca nu foloseste telefonul in mijloace de transport.

Reclame

Ziua „buna” se cunoaste

De dimineata!M-am trezit cu planuri mari.Aveam agenda plina.Primul punct:sa duc copilul la mama.Copil somnoros,schiop(are entorsa) si fara chef.”Merg daca imi faci pachetel si imi dai rochia rosie.”Ok.Fac pachetel,ii pregatesc rochita si o pieptan.Ma pregatesc si pe mine si plecam.Urmatorul punct:consultatie medicina muncii (ma angajez).Las copilul si plec spre policlinica.Ajung la timp.Chiar mai devreme.Am inspiratia sa anunt ca am ajuns.”Doamna doctor nu ajunge astazi.A anuntat aseara”.”Poate.Dar pe mine nu m-a anuntat nimeni”.”Colegele au trimis mesaje”.Cui?Ca mie nu.Deci un drum degeaba.Ma intorc spre casa,fac niste cumparaturi si constat ca nu gasesc cardul de calatorii.Asa ca ma intorc pe jos.O placere cand te rod pantofii.Ei,dar ziua nu s-a terminat.Mai am de ajuns la un training(am zis ca ma angajez).Asa ca ajung acasa,imi schimb hainele,ma fardez si suna telefonul.Se amana pregatirea pentru maine.Macar daca sunau inainte sa ma fardez.Imi zic ca daca tot stau acasa sa profit sa gatesc ceva.Surpriza!Gazele sunt oprite.Asa ca nu gatesc.Scriu.E si asta un lucru bun.Pentru astazi asta a fost.Maine este o alta zi!

Nu as vrea

Sa mai scriu si eu despre asta.Pentru ca toata lumea a scris si va scrie.Dar…nu pot sa ma abtin.Nu citesc stiri. In general pentru ca ma enervez. Cateodata insa citesc. Sa nu raman in urma de tot. Astazi am citit cazul fetitei rapite si ucise. Am plans de suparare. In primul rand pentru ca sunt mama. In al doilea rand pentru ca in tara asta nici politia nu te apara. Si am si eu o fata. Care va creste in tara asta. In tara in care politia sta linistita in timp ce un psihopat omoara copii.Si nu stiu cum sa imi invat copilul sa aiba incredere ca politia este acolo pentru binele ei. Pentru ca nu este.Si pe zi ce trece sunt mai convinsa ca locul nostru este in alta tara.Una in care politia nu asteapta sa moara un copil in timp ce ea se acopera de hartii.Si acum sunt mai sigura ca niciodata.O sa fac tot posibilul sa ne mutam de aici.Nu mi-a mai ramas nici o urma de patriotism.Astazi am ingropat ultima firimitura.

De ce au disparut blogurile pe care le citeam?

Asta este intrebarea.Cred ca citesc bloguri dintotdeauna.Adica nu chiar dintotdeauna.In momentul in care l-am descoperit pe primul am inceput sa citesc.Nu am o nisa anume dar nu citesc sport.In rest citesc din toate.Aveam in „favorite” o lista lunga cu ce obisnuiam sa citesc.La multe dintre ele primeam pe mail atunci cand aparea un nou articol.Citind mi-am dat seama ca si eu pot sa scriu cate ceva.Mai ales ca nu imi doream sa vorbesc singura si nici sa zapacesc lumea din jur.Cand am inceput eu sa scriu nu am renuntat la cititul „favoritelor”.Dar usor,usor nu am mai dat atentie ca erau bloguri pe care le urmaream dar nu le mai citeam.Timp aveam.Dar nu era articole noi.Asa ca am mai scos din lista iar astazi cand am privit lista am constatat ca multe sunt inactive de ceva vreme iar altele au disparut.Si ma intreb ce am facut eu in acest timp.Cum am pierdut firul?Probabil am fost ocupata sa scriu aici.Acum caut sa imi refac lista.Dar mi-e greu.Pentru ca nu stiu ce as vrea sa mai citesc.Deci daca nu apar zilnic aici este pentru ca mi-am refacut lista.Si citesc.

Uitare

Aseara am scris o poveste.Era despre o fetita.Pana dimineata am uitat-o.Pentru ca am scris-o in cap.In timp ce stateam sa adoarma copilul.Daca atunci cand sunt inspirata m-as aseza la calculator sa scriu as avea acum niste capodopere.Zic.Doar ca le scriu in cap.Hartie nu am niciodata la indemana si nici laptop-ul nu imi este accesibil uneori.Asa ca  imi imaginez ca mai tarziu le voi scrie aici.Doar ca uit.Si sa le scriu aici si despre ce era vorba.Am pierdut asa o gramada de povestiri.Imi propun sa incerc sa scriu in memo-ul telefonului.Dar la cat de greu scriu in telefon probabil o sa pierd firul foarte repede.Asta ca o scuza ca nu scriu zilnic.Revin…

Dupa concediu

Am fost la mare.Am avut vreme asa si asa.Nu mi-a placut cazarea deloc dar cu ajutorul entuziasmului copilului m-am adaptat.Mi-a placut plaja.Statiunea nu prea.Nici nu stiu daca sunt mai multe de spus.Probabil daca dezvolt incep sa ma plang si nu vreau.Am ales altfel de concediu asa ca… Asta am avut.A fost si distractiv si enervant si obositor.Dar as mai merge.Acum ma gandesc la urmatorul concediu.Cel de la iarna.Intre timp ma pregatesc pentru ziua copilului.Adica cadouri si tort unicorn.Am spus ca nu am talent la bucatarie?Ei bine nu am.Nici nu vreau sa imi imaginez cat de „unicorn” o sa fie tortul.Probabil o sa il pozez si o sa scriu despre el.Asa ca sa imi amintesc peste ani.Asta a fost tot pentru azi.Ma duc sa termin de finisat cornul unicornului.Si daca imi pastrez imaginatia poate reusesc sa fac si urechile.

PS:Intotdeauna fac eu tortul.Copilul nu accepta ceva din comert.Candva voi face un colaj al torturilor pe care le-am facut.Asa de distractie.

Talent

Daca am avut  putin talent la scris sunt convinsa ca l-am pierdut.Scriu si sterg,incep si nu termin,am multe de spus si nimic.Ce caut?Nimic.Nu caut laude sau incurajari.Doar ma plang.Randurile de astazi mi-au luat cam cinci minute.Putin.”Daca aveai talent iti trebuiau cam patruzeci de minute.Si cinsprezece sa il corectezi”.Citez o prietena priceputa la scris.Degeaba am incercat sa o conving ca eu nu scriu pentru cineva.Degeaba i-am spus ca „eu scriu ca sa nu vorbesc singura”.Parerea ei a ramas.”Daca in cinci minute scrii zece randuri esti lipsita de talent.”Ok.Nu i-am spus ca si ea este lipsita de tact.Pentru ca ea este experta.Asa ca o sa incerc sa imi expun mai putin lipsa de talent.Probabil ca o sa vorbesc mai mult singura.Daca vedeti o mama in parc vorbind singura sa stiti ca eu sunt.

Pregatiri de vacanta

Tot aici sunt. Nu am uitat sa scriu. Nu am uitat nici sa intru sa verific cine si ce a mai scris. Dar am intrat „pe fuga”. Ne pregatim de concediu.Si alergam sa cumparam diverse.Nu stiu daca au mai observat si altii dar atunci cand ne pregatim de concediu se mai pregatesc si alte persoane. :). De ras? Cam da. Eu ma intreb cum in Bucurestiul asta cam toata lumea pleaca in concediu in acelasi timp cu mine.De ce zic asta? Locuri libere de parcare in ultimele doua zile si aglomeratie la cumparaturi.Astazi, presupunand noi,ca lumea a plecat in concediu de ieri am fost la cumparaturi la un vestit magazin. Magazin care vinde de toate. Si mai ales ce aveam noi nevoie. Deci „mergem azi ca este duminica si nu poate sa fie prea aglomerat”. Ne-am inselat. Era foarte aglomerat. Si evident toata lumea cumpara lucruri necesare pentru plecare la mare.Cam toate cumparaturile erau la fel.Exceptie doar vreo doua persoane cu bebelusi. Ei aveau si altele. Si toata lumea a cumparat plasturi. Care erau asezati perfect in drum. Doar sa iti aduci aminte ca ai nevoie.Dupa douazeci de minute la coada si o suma maricica de plata ne-am dat seama la iesire ca de fapt nu cumparasem chiar tot ce voiam.Nu ne-am intors.Am mers la alt magazin.Si aici aglomeratie.Si aici a durat destul de mult.Dar acum avem cumparaturile facute.Fara mancare si apa.Mai mergem inainte de plecare sa mai luam cate ceva. Concediul acesta vreau sa fie cel mai frumos.Am inceput schimband toata rutina noastra obisnuita.Am schimbat tot.Inclusiv suma de cheltuit.Si abia astept sa vad ce iese.Cred ca o sa scriu si despre asta.Doar asa sa imi ramana amintire.

GATA!

Gata! Ma intorc.M-am tot gandit daca sa mai scriu sau sa inchid.Am vrut sa inchid dar…parca nu pot.Am stat linistita in ultima perioada.M-am ocupat e mine,de copil,de casa.Am incheiat ceva evaluari medicale.Am vrut sa stau linistita.Am vrut sa renunt la scris.”Oricum nu te ajuta cu nimic”.Si tot „nu te citeste nimeni”.”Sa ai un blog iti trebuie talent”.Asa ca am hotarat ca mai bine renunt.Pentru ca talent nu am,vizitatori nu prea si venituri nu imi aduce.Dar apoi mi-am adus aminte ca nu am pornit blogul pentru banuti.Ca cineva tot ma citeste(1-2 persoane).Si talent nu am nevoie.La cat de putina lume ma citeste ajunge atat cat am.Asa ca am revenit.Si pentru ca am multe intamplari stranse o sa am si ce scrie.Sper sa am si cuvintele la mine.

Cand nu ai ce face

La noi in casa nu exista „nu am ce face”.Nu exista si gata.Avem tot timpul „ceva de facut” si daca nu avem inventam.Ultima inventie:renovarea camerei copilului.A treia oara.Pentru ca a mai crescut si are nevoie de o camera noua.Camera in care de altfel nu doarme.Pentru ca prefera camera mea.Dar cum speranta moare ultima ne-am apucat de renovat din nou in speranta ca se va muta la ea in camera.Si am cumparat de toate:vopsea,colorant,gresie si usa.A durat renovarea cam 3 saptamani.Am intampinat o gramada de probleme.Prima a fost usa.Usa la care am primit un anume tip de broasca cu yala.Care nu se potrivea.Pentru ca era de la alt tip de usa.Am cautat prin multe magazine acel tip de yala.Nu exista.Asa ca am adaptat.E greu sa adaptezi cand esti nepriceput si nu ai nici sculele necesare.Copilul a cerut o anume culoare.Noi ne-am conformat.Prima data a iesit cu dungi.Nu a fost bine.Nu voiam dungi.Asa ca am cumparat alta vopsea si alt colorant.A iesit tot cu dungi.Mai putine dar…Am cumparat si alt trafalet.Si a iesit…tot cu dungi.La fel de multe ca ultima data.Am renuntat.Am lasat asa.Ma ales ca nu se prea vede.Am trecut la podea.La sfatul specialistilor am cumparat sapa.Un anume numar de saci.Sau dovedit prea putini.Asa ca am completat.Ce a iesit nu se vede.E acoperit de gresie.Una peste alta a iesit acceptabil.Acum urmeaza sa renovam holul si baia.Tot noi.Adica ma laud.Sotul meu face totul.Eu ii explic cum.Si il incurc cat pot de mult.Daca holul iese bine(adica fara dungi) continuam cu living-ul.Daca nu,renuntam.Pana nu „avem ce face” si ne mai facem de lucru.

PS:Copilul este fericit ca are o camera frumoasa.Tot nu doarme acolo.”Pentru ca mi-e prea frica sa dorm singura”.Deci asa cum am zis mai bine stateam locului.