Saptamana trecuta nu a fost grozava.A culminat cu ziua „minunata” de vineri(inca am vanatai) si cu surpriza de sambata dimineata:cutremurul.Pe care eu l-am simtit din plin,sotul si copilul nu.Weekend-ul a trecut in nota obisnuita.O vizita la socrii(doar sotul),o vizita la mama(doar eu si fata),o vizita la mall,o prajitura si o tava de saratele.Si a venit ziua de luni.La mine a inceput devreme.Pe la 3.15 am.Cu durerea obisnuita de cap.Asa ca am reusit sa zac cu ochii la tv.Si asa ma dezobisnuisem.Circul a inceput cand am trezit copilul.Care era obosit.Care nu voia la scoala.Pentru ca oamenii au si ei nevoie de zile libere.Explicatiile nu au avut succes.Asa ca s-a plans o ora intreaga de faptul ca trebuie sa mearga la scoala,de faptul ca este obosita,ca nu ii place tricoul(tricou alb pentru ora de sport),nici eu nu stiu de ce s-a mai plans.Si in curtea scolii a inceput sa planga serios.Ca nu vrea la scoala,ca se simte rau,ca…Nu am reusit sa o linistesc asa ca a urcat in scoala plangand.Probabil ca maine o sa refuze sa urce.Si in urmatoarele zile o sa refuze sa plece de acasa.Stiu asta pentru ca este genul de copil care nu accepta reguli.Asa ca acum caut strategii.Poate exista ceva care sa imi convinga copilul ca la scoala se merge zilnic.Am spus ca inca ma doare capul?
O zi buna
Ziua mea buna a inceput de seara.Am mers la culcare cu o durere ingrozitoare de cap.Durere care nu cedase la nimic.Ok.Ma gandesc ca daca dorm,trece.Dar stai! Am uitat povestea.Ii spun copilului ca ma doare capul si ca as vrea sa sarim povestea.Macar sa asculte una.Asta inseamna sa aduc laptop-ul,sa il repornesc,sa caut povestea.Si e deja tarziu.Incepe sa planga de povestea ei si ma urnesc.Se termina povestea.Incep intrebarile.Intr-un final adoarme.Si eu cu ea.Linistea a durat doar doua ore.Ma trezesc de frig.Si copilul vrea la baie.Si se duce somnul meu.Macar capul ma doare mai putin.Am vazut doua filme jumatate in restul noptii.Si e ora de scoala.Cu smiorcaieli.Ca vrea o zi libera,ca nu vrea sa manance,ca hainele alese nu sunt rock.Schimbam garderoba,nu mananca si plecam.La scoala alta suparare.Ea tot nu vrea.Ea vrea zi libera.Zeci de explicatii si reusim.Urca in clasa si eu raman putin in curtea scolii.Ma uit la pantofi si constat ca am o ruptura pe o parte.O ruptura zdravana.Ce pot sa fac?Plec.Dar nu.Sunt casiera clasei si un parinte are ceva de plata.Incasez banii si in timp ce scriam aud:vai,vi s-au rupt pantofii.Ce minunat!Multumesc de observatie.Parca nu ma simteam eu destul de prost.Si plec spre casa.Cu gandul ca toata lumea se uita la pantofii mei.Ajung acasa si alunec pe holul blocului prospat spalat.Acum am si o pata uda pe fund.Acum sunt acasa si ma gandesc pe cine sa trimit sa ia copilul de la scoala.Eu nu prea mai am curaj sa ies azi.Am zis ca inca ma doare capul?
Planuri de copil
„Mami cand am sa am eu paisprezece ani si o sa merg cu taxi-ul o sa stau pe bancheta din spate si o sa ma joc pe telefon.Serios?Si unde o sa te duci?La scoala sau unde am treaba.Si eu unde crezi ca o sa fiu?Pe scaunul din fata,logic.Unde credeai?”Chiar asa.Cam asa arata viitorul in conceptul copilului.Sau nu doar asa.Mai arata si asa:”mama,eu cand ma fac mare o sa stau acasa si o sa ma uit la televizor.De ce?Pai o sa am o afacere care o sa ma lase sa stau acasa.Dar stii ca atunci cand ai o afacere muncesti mai mult si nu prea poti sa stai acasa.Da, dar poti sa stai cateodata.Nu?”Mai are momente cand imi spune cum o sa ajute ea pe mine cand o sa fiu batrana.Nu la fel de dese ca cele in care imi spune ca ea nu pleaca de langa mine,ca nu are cine sa ii faca mancare sau sa ii calce hainele.Diminetile sunt impartite intre „as vrea sa raman acasa” si „mai bine ma duc ca sa nu stai iar pe capul meu”.Sunt zile in care ar vrea sa creasca mai repede si zile in care isi doreste sa fie iar bebe.Si ma uit ca trece timpul mult prea repede si o sa imi lipseasca conversatiile cu ea.Si intrebarile nesfarsite pe care le pune cand ne asezam sa dormim.Si planurile de viitor facute de ea.
Concurs de Halloween pe pagina Irinei
Pentru ca este toamna,pentru ca am imprumutat si noi sarbatoarea vrajitoarelor, Irina de la atelierul Irinei organizeaza un concurs.Un concurs frumos,frumos care are ca premiu figurine create de Irina.Cu tematica Halloween bineinteles.O stiu pe Irina din online de multa vreme dar doar de anul trecut am inceput sa tin legatura cu ea.Fiica mea mai primise figurine create de ea dar tabloul de anul trecut ne-a impresionat tare.Asa ca voi participa si eu la concurs.Nu de alta dar copilul meu este fan vrajitoare si fantome.Concursul il gasiti aici.Succes!
Aproape o saptamana
Aproape o saptamana de cand a inceput scoala.Sentimentele sunt amestecate.Mie imi este teama ca nu se descurca,ea se simte obosita de „cat de multe are de facut”.Realitatea este ca ii place.A disparut disperarea din privirea ei.E adevarat si ca se rasfata mai mult.Are inca cateva temeri drept urmare nu mananca nimic la scoala dar ii este bine.Asa ca incerc sa ma linistesc eu.Am facut prostia de a accepta sa fiu casierul clasei si acum am si un pic de bataie de cap.Dar am vrut sa ma implic.Am vrut sa stiu cum stau lucrurile pentru ca la gradinita nu am stiut aproape niciodata.Si acum imi suna telefonul dimineata pentru ca parintii vor sa stie daca vin la scoala.Sau ma suna ca sa ma recunoasca in multime.Asta chiar este haios.Dimineata un tatic m-a intrebat cu ce sunt imbracata.Sa vedeti ce fata a facut sotul meu cand m-am apucat sa spun ca am o fusta si un tricou si rucsac pe umar.Imi place ca invatatoarea nu are pretentii sa renovam clasa sau sa facem schimbari majore.Drept urmare sumele pretinse sunt extrem de mici.Cateva articole de igiena,cateva caiete speciale,uniforma si rechizite.Nimic exagerat.Parinti cooperanti fara idei exagerate.Pana acum am o impresie buna.Sper sa ramana.O singura problema am:timpul.Intre scoala,doctor,cumparaturi,curatenie si gatit imi ramane extrem de putin timp.Si cand il am nu il pot folosi pentru mine.Iar noaptea nu mai pot sta.Cumva mai am nevoie de cateva ore in plus.Macar una.Se ofera cineva?
A inceput scoala
A fost prima zi de scoala.Si a trecut.Usor,simplu,fara probleme.Cu emotii uriase si cu tot felul de temeri.Astazi este a doua zi si de fapt prima de scoala.Astazi fetita mea a urcat singura in sala de clasa cu ghiozdanul in spate.Astazi si-a deschis aripile si a plecat cu un simplu „pa,mami”.Iar eu am ramas urmarind-o.Imi dau seama ca a crescut si deja mi-e teama de momentele cand nu va mai avea nevoie de mine.Nu stiu cum s-a descurcat azi.Nu stiu daca si-a gasit locul in banca,daca mai stie care este dulapul ei,daca a plans sau daca stie unde este toaleta fetelor.Im fac tot felul de griji.SI abia astept sa o iau si sa imi povesteasca ziua.Pana atunci ma invart prin casa.Nu imi gasesc locul gandindu-ma la ea.Si stiu ca imi fac prea multe griji dar inca nu ma pot abtine.Si totusi sunt mandra.In vara asta a invatat ca nu toate depind de mami.Ca poate sa faca singura tot ce isi doreste.Si da,poate e deja mare si poate trebuia sa stie lucrurile acestea mai devreme dar cred ca nici acum nu este tarziu.Fetita mea este scolarita!
Cateodata e greu
Imi este tare greu uneori.Copilul a crescut.Pretentiile de copil mare la fel.Dupa conflictul cu pantofii(inca nu are pantofi) a aparut conflictul cu hainele de balet.Are costum,nu ii convine incaltamintea.Ca e alba.Asa am gasit.Ea vrea neagra sau rosie.Luna viitoare spun si eu.Nu e tocmai convinsa dar tace.Si apoi ma intreaba:ce mancare avem azi?Eu pregatisem sa fac o supa crema de rosii.Si ii spun.Nu.Ca ea nu a cerut supa de rosii.Ca ea vrea supa obisnuita,alba.Pai am pregatit.Nu-i nimic.Pui zarzavatul la congelator si pregatesti altul.Si sa ma intrebi si mine cand faci mancare.Asa este.Nu am intrebat-o.In general mananca(nu) ce ii pun eu.Dar se pare ca a e fetita mare.Asa spune ea.Totusi inca nu are curaj sa doarma noaptea singura.Si imi spune ca macar la asta sa fie si ea bebelus.”Mama eu stiu ca iti este greu cu mine dar uite am crescut si mi-am strans singura bani sa imi cumpar revista”.Parca creste prea repede.
O saptamana
Ne-am intors din vacanta cu forte proaspete.Asta se vede la copil,la noi nu prea.Ne pregatim pentru scoala.Sau incercam.Pregatirea este mai mult sufleteasca pentru ca inca nu stim ce o sa avem nevoie la scoala.Dar weekendul care a trecut am fost la cumparaturi.Si pentru ca asa suntem noi,am mers la un foarte nou deschis mall.Unde era aglomeratie,galagie,mizerie(nu au terminat finisarile)dar erau multe,multe reduceri.Si nu am reusit sa cumparam nimic.Atat de multa lume era si atat de multa galagie incat am cedat rapid si am plecat.Am preferat sa stam in parc.Asa ca ieri,duminica,am fost din nou la cumparaturi.De data asta la un mall apropiat de casa.La fel de aglomerat dar cu mai putine reduceri.Noi am avut o lista de cumparaturi,am bifat jumatate.Copilul nu a vrut sa isi cumpere pantofi.Motive?Nu imi plac,voi vreti sa imi luati pantofi de bebe,astia nu sunt destul de rock si motivul principal:vreau doar pantofi negri.Si o pereche de bocanci.Explicatiile ca este inca mica,ca nu exista pentru piciorul ei asa cum vrea ea nu au functionat.Deci nu are pantofi.Azi cand am intrebat cu ce se va incalta in prima zi de scoala a spus ca nu se incalta.Ramane sa o vad si pe asta.A fost un weekend incarcat,urmeaza o saptamana grea.Pentru mine urmeaza sa gasesc sa fac o analiza,pentru copil sa se obisnuiasca cu noul program.Si mai este o saptamana pana incepe scoala.Eu sunt mai emotionata ca ea.
In concediu
Am fost la mare.In Romania.La Costinesti mai precis.A fost binisor.Au fost multe lucruri care nu mi-au placut dar a fost bine.Mi-a fost greu pentru ca sunt inca bolnava,cu tratament si cu multe efecte adverse ale medicamentelor.A fost greu drumul.Copilul a stat cu capul in punga aproape tot drumul.Dar am ajuns.Cazare de trei stele(patru afisate)dar am zis sa nu ne suparam pentru asta.Surpriza a venit de la restaurantul de alaturi care avea muzica data tare 20 de ore din 24.Muzica greceasca.Sotul mi-a spus sa zic merci ca nu sunt manele.Ok.Camera pe cealalta parte a pensiunii nu exista.Deci…am inchis usa si am folosit aerul conditionat.Plaja aglomerata,aglomerata.La ora sapte dimineata nu erau locuri.A fost ok pana la urma pentru ca noi suntem matinali.Nu a fost ok mizeria de pe plaja.La fiecare pas erau chistoace de tigari,sticle de suc,ambalaje si bonus „pampers”.Asta a fost ce nu mi-a placut.Mizeria.Nu stiu daca am vazut doua persoane sa isi duca gunoiul la cos,sa isi duca copilul la toaleta in loc de mare sau macar sa ii explice copilului ca nu e in regula sa isi faca nevoile in mijlocul drumului.Poate am avut eu ghinion si am nimerit o perioada mult prea aglomerata,poate sunt eu prea pretentioasa si vad toate lucrurile rele,insa ce am vazut anul acesta pe plaja nu am vazut niciodata.Restul au fost bune.Mancare buna,preturi acceptabile,valuri si soare.Mi-am potolit dorul de mare.Acum m-ai planuim o iesire la munte dar sa trecem de prima zi de scoala.Am niste emotii!
Rau de transport
Sufar de rau de miscare de cand ma stiu.Drumurile au fost tot timpul un cosmar.Si acum adult sufar inca.E adevarat acum am medicatie pentru asta dar cand se termina este o problema.Din nefericire,fiica mea a mostenit acest rau.Deci drumurile scurte sau lungi sunt cumplite.Si pentru ea si pentru mine.Deci ne gandim de doua ori inainte sa facem un drum.Dar asta nu inseamna ca nu calatorim.Am calatorit impreuna cu ea 2000 de km in 24 de ore.Si nu o data.Avem un sirop care o ajuta sa suporte calatoria fara probleme.Doar ca la ultimul drum draguta de ea a refuzat siropul.Ca are gust rau,ca nu ii place culoarea,ca nu…Ok.Asta este.Drum scurt.Doar 300 de km.Si am plecat.Si a fost cumplit.A varsat tot drumul.Am oprit de o mie de ori.Am folosit o gramada de pungi.Am facut cei 300 de km in sase ore.A fost ingrozitor pentru ea.Am ajuns cu ea epuizata.Si am avut parte de un:”ai avut dreptate mami”.Cand ne-am intors a cerut siropul si l-a baut rapid.Si ne-am intors intr-o veselie si un cantec.Acum avem o pauza de cam doua luni pana la urmatoarea plecare.Sper sa ajunga si medicamentul meu pana atunci.Altfel sper sa ne ajunga pungile.
