O luna

O luna de la operatia care mi-a schimbat viata si mi-a dat o noua sansa. Sunt acasa de doua saptamani. E mult,e putin,nici nu imi dau seama. Ma straduiesc sa recuperez timpul pierdut,sa ma recuperez pe mine,sa invat sa ma bucur ca traiesc. Nu sunt in depresie. Stiu exact prin ce am trecut si ce sansa am primit. Am primit sansa de a ma bucura de viata, de copilul meu. Si sunt fericita. Mai am de luptat,mai am tratamente de facut dar am sansa sa merg mai departe. Desi ziua mea este peste doua saptamani,eu m-am nascut acum o luna.In ziua in care m-am operat. Nu stiu de ce scriu randurile astea. Poate ca sa dovedesc mie ca sunt inca aici. Si sunt. Si am multe de scris. Mai ales pentru ca a inceput scoala. Iar eu am tot timpul ceva de spus despre scoala.

Anunțuri

Partea a doua

Asa cum am spus sunt o intoleranta. Dar…uneori cred ca sunt persoane care depasesc toleranta oricui. Se da un salon mic,mic de spital. Cu cinci paturi si patru suflete. Si se interneaza si a cincea persoana. Pana aici totul normal. Si aici urmeaza partea cu intoleranta. Doamnei nou venite ii este foame. Si ea spre deosebire de restul nu are inca interdictii. Deci isi pregateste masa. Care consta in? Greu de ghicit. Salam. Cu usturoi. Isi face doua sandwichuri linistita,le mananca tacticoasa,apoi declara ca ii este inca foame. Asa ca scoate o caserola cu cartofii prajiti si carnati. Am crezut ca nu e adevarat. Am simtit ca ma sufoc. Am iesit din salon pe hol sa pot respira si cand m-am intors manca desertul. A continuat sa manance pana seara pentru ca”am multa mancare la mine” si „cine stie cand mai am voie sa mananc”. Astea toate intr-un mic salon in care ceilalti nu mananca si beau apa. Sau macar o parte. Am spus ca nu deschidem geamul? Ca ne „trage curentul”.

Despre vecinii de salon!

Sunt inca la spital. Nu stiu cate zile mai am de stat. Lucrurile arata bine. Medicii inca asteapta. Asa ca astept si eu cu ei. In compania altor 3 persoane. Pentru ca da,suntem 4 in salon. Asta in zilele bune. Cateodata suntem 5 sau 6. Cum e? Depinde cum te simti. Sunt momente in care nu suport toata aglomeratia asta. Sau momente in care stam de vorba. Sau momente in care fiecare are pe cineva in vizita si atunci simti ca te sufoci. Pana acum sunt singura care am tot ramas. Colegele de salon s-au tot schimbat. Majoritatea pleaca in 3 zile. Eu raman. Marea majoritate ma uimeste cu lipsa de bun simt. Da,stiu. Sunt eu o intoleranta. Dar cand vecina mananca iaurt,plescaie,regurgiteaza (politicos spus),se scarpina in nas si tuseste (cu iaurt cu tot) parca toleranta se reduce la zero. Mai avem categoria care nu trage apa la wc. De ce? Poate nu stie cum. Poate nu vrea. Dar tot nepoliticos este. Si categoria „gaze”. Asta e categoria speciala. De cinci ori am intalnit-o. Nu conteaza unde sunt, eu am „gaze”pentru ca sunt bolnava. Deci le elimin fara scuze,fara nimic. Un gest firesc as spune pentru un om bolnav,proaspat operat. Dar…salonul e micut,cu multe suflete si geamul nu se deschide. Ca „ne trage curentul”. Deci…destul de rau. Nu pot spune ca scuzele ar elimina mirosul dar macar ar arata bun simt fata de ceilalti. Asa ca nu e ca la hotel. E un salon de spital dintr-un oras cu pretentii.

Aventuri medicale

Nu am scris cum am promis. Nu am fost in stare. Astazi nu este despre boala mea. Este despre medici si oameni. Oameni obisnuiti bolnavi care incearca sa descopere ce au,care stau zile intregi pe la usi, cu speranta ca vor primi un diagnostic. Ma numar printre ei. Dar eu am avut „noroc”. Am gasit pe cineva care mi-a recomandat investigatia potrivita, am primit un diagnostic prezumtiv, iar acum astept pe un pat de spital operatia. Ce am observat? Oamenii nu au pic de empatie. Desi suferinzi,cu operatii grele,se barfesc,se cearta,se invidiaza. Asistentele nu sunt miloase. Isi fac datoria in graba,pe fuga. Nu conteaza daca primesc ceva sau nu. E dificil pentru mine aici. Mai ales pentru ca astept o operatie grea. O operatie la care nu stim rezultatul. Totusi sunt norocoasa ca mi se da atentie. Sunt norocoasa ca nu am ajuns de urgenta la operatie. Sunt norocoasa ca am timp sa ma pregatesc. Am scris mult. Nu am somn. Promit sa scriu despre vecinele de salon. Dar nu azi. Si totusi a fost despre mine.

Din minunata mea vara

Incerc sa revin.Incerc sa imi revin.Boala asta mi-a consumat toate resursele.Analizele mi-au consumat restul.Inca nu am un diagnostic.Il tot astept.Intre timp incerc sa ma mentin pe linia de plutire.Marea majoritate a timpului il stau in pat.Restul il stau la baie.Nu am iesit din casa de multe,multe zile.Nu sufar de caldura.Chiar daca aerul conditionat nu functioneaza.Mie imi e frig tot timpul.Sa zicem ca asta este o parte buna.Macar nu consum curent electric.Mi-am tot zis sa intru sa scriu.Ganduri sunt multe.De spus sunt multe.Stau zile intregi cu laptopul in brate dar nu intru sa scriu.Muncesc.Din pat.Dar tot munca se cheama.Am reusit sa predau o parte din proiectul la care lucrez.Si am mai reusit sa  organizez ziua copilului.Acum mai am de cumparat tinuta si tortul.Si bineinteles cadoul.Cele mai grele de fapt.Pentru ca nu pot umbla prin magazine.Pentru ca se apropie rapid trebuie sa fac un efort.Am scris mult.Ajunge pentru azi.Promit sa incerc sa scriu si maine.Mai ales ca am ceva povesti despre vecini.

De inceput de vara

M-am imbolnavit din prima zi de vacanta. Nu a doua,nu a treia. Prima. Sa simt ca e vacanta.Intai am ignorat.Atat cat am putut intre drumurile la baie.Apoi m-am panicat.Si mi-am facut un ceai de menta.Din panica in panica, mi-am facut supa de morcovi,pilaf cu morcovi si paine prajita.Si ce daca? Dupa trei zile m-am prins ca nu functioneaza. Si m-am dus la medicul de familie. Care mi-a dat reteta pentru trei medicamente si mi-a zis ca ma fac bine.Ei,bine,nu m-am facut.Asa ca m-am dus la urgente. Analize si medicamente noi.Analizele au iesit bune,medicamentele nu au adus schimbari mari.Deci tot bolnava sunt.Tin inca regim si batatoresc drumul spre baie.Si astept sa imi treaca.

Miresme de la bloc

Spun „de la bloc” de parca mai am vecini si la curte.Mai ales ca nu am curte.Am mai spus despre vecinii mei.Ei reusesc sa aduca ceva nou in viata mea aproape zilnic.Mirosuri.Multe mirosuri.Aseara vecina prajea chiftele.Nici nu va imaginati ce minunat este mirosul de chiftele la 23.30.Este tot ce iti doresti inainte de somn.Miros acompaniat de nelipsitul spray contra tantarilor pe care vecinul de la parter se incapataneaza sa il imparta seara de seara cu noi.Si nici nu stiu ce sa aleg: sa ma sufoc din lipsa de aer sau sa ma sufoc mirosind diverse.Imi mai „place” mirosul de pe scara blocului.Pare ca in blocul asta nimeni nu foloseste parfum.Nuu.Tot timpul miroase a mancare sau a solutie contra gandacilor.Solutie pe care constiincios,administratorul,o varsa pe marginea treptelor saptamanal.Si da,o varsa.Face pur si simplu mici balti.Dar nu avem gandaci.Si asta e un lucru bun.Si ma ajuta si sa spal incaltamintea saptamanal.Pare ca sunt eu carcotasa? Pare.Dar zau ca nu am unde sa ma mut.Si daca m-as muta la curte cine imi garanteaza ca nu voi avea cea mai gospodina vecina din oras?Solutii? Cred ca o masca.De gaze.

Vacanta?

Am planuit vacanta asta de ceva vreme.Am cautat cazare,am platit si mi-am anuntat sotul.Aveam un dor de munte si de relaxare grozav.Spun aveam pentru ca  a venit dusul rece.Si am anulat.Cand am luat copilul de scoala mi-a spus ca nu se simte bine.Ok.A zis ca nu a mancat si probabil de la asta.A mancat ceva acasa dar starea de rau s-a mentinut.Au aparut si durerile de burta.A reusit sa adoarma dar a respirat prost si s-a agitat groaznic.S-a trezit tot cu stare de rau.Temperatura 37 cu 8.Vorbesc cu pediatra si imi spune sa mergem sa o vada.Si mergem.Pana la cabinet ardea.Noroc ca aveam nurofen la mine si i-am dat.Diagnostic:viroza.Si recomandare sa nu plecam nicaieri.Oricum nu mai plecam.Cine are curaj sa plece cu copilul bolnav la drum.Acum tot ce imi doresc este sa ii treaca repede.De vacanta mi-a trecut.

Later edit: Febra a trecut in trei zile.Starea de rau a trecut in cinci zile.Exact cat vacanta.Acum o asteptam pe urmatoarea.

Bucataria si greutatea

Asa cum am mai spus nu sunt o buna bucatareasa.Gatesc dar nu extraordinar si nu specialitati.Cand se intampla sa aud:ai nimerit-o pe asta,mama” inseamna ca am gatit bine in ziua respectiva.Supremul compliment este „are gust ca la gradinita”.Fiica mea care in primul an de gradinita a mers la psiholog pentru ca refuza orice mancare acolo dar si acasa,in al doilea an a descoperit gustul mancarii.Nu a devenit o mancacioasa dar manca intotdeauna ciorba,piureul(fara carne),macaroanele cu branza si mamaliguta cu smantana.Ba chiar cerea si a doua portie.Acum cand fac cate o ciorba care ei i se pare buna ma gratuleaza cu asemanarea cu mancarea de la gradinita.Asta nu inseamna si ca o mananca pe toata.Nuu.Cateva linguri si „sunt plina.Nu cred ca mai pot manca ceva.”Nu o pot obliga sa manance.Nu completeaza cu altceva.Si aici ajung la o problema de care m-am lovit cand am fost internate in spital.Atunci medicii au spus foarte clar ca este un copil subponderal.Are inaltime buna dar este sub greutate.Am fost intrebata daca mananca si ce mananca.Doar ca nu mi-au spus ca nu o hranesc.Realitatea este ca ea mananca putin.Si am discutat atunci si le-am spus ca asa mananca ea si le-am spus si ce mananca.Si s-au gandit ca are ceva carente.Si nu,nu are.Poate sufera de intoleranta la gluten.Nu,nu sufera.Copilul este sanatos cu exceptia catorva alergii si a intolerantei la lactoza.Si nu are nici paraziti.Concluzia :asa este ea.Dar sa ii dati sirop cu multivitamine pentru pofta de mancare.Ne-au recomandat ceva anume.Si a facut cura trei luni.Rezultat:200 grame.Din alea 3 kg pierdute cand a fost bolnava.Asa ca o las in pace.Mananca asa cum poate ea.Desi cand ne vezi impreuna pare ca eu mananc si mancarea ei.Sau ca nu stiu sa gatesc.Stai.Ultima este adevarata.Nu stiu sa gatesc.

Zile cu nori

M-am trezit dimineata cu gatul intepenit.Ieri dimineata.Cum aveam programare la doctorul de familie am zis ca rezolv si asta.Asa am zis eu.Doctorul a zis altceva.Si anume ca nu are ce face.Sa iau calmant si sa astept sa treaca.Ca asa se manifesta spondiloza cervicala.Ce calmant?Eu nu am voie sa iau calmante.Ai dreptate.Ia un paracetamol.Asa ca am luat paracetamol.Mai multe.Inca am gatul intepenit si ma doare.Ca bonus copilul s-a trezit dimineata plangacios.Ca ea vrea sa doarma.Ca nu se duce la scoala ca e obosita.Pana la urma a zis ca se duce dar sa o duc eu in brate la baie.Acum ma doare si spatele.Si i-am carat si ghiozdanul pe drumul spre scoala.Ghiozdan care are pietre in el.Sau asa pare.Norocul meu ca astazi este sarbatoare deci nu fac mare lucru prin casa.Dar tot trebuie sa iau copilul de la scoala.Si foarte probabil sa mai car si ghiozdanul.Ca domnisoara este obosita.Deci daca maine nu apar pe aici e clar ca am intepenit de tot.