Un an

Un an din viata mea cea noua.A trecut greu.Am vrut sa renunt de nenumarate ori.Am vrut sa ma asez pe jos si sa plang.Am vrut sa scap de toate starile de rau,de toate fricile si de toate”daca nu iese bine”.Am vrut.Atat.Nu am renuntat.M-am trezit de doua ori pe saptamana la ora cinci.Ca sa ajung la spital la ora sase.Altfel nu prindeam loc.Si e greu fara loc.Am suportat saptamanal sase-opt ore de perfuzii,injectii si analize.Mi-a fost rau zilnic.Am mers timp de o luna in fiecare noapte pentru o anumita procedura.Astazi sunt multumita.Am primit rezultatele evaluarii medicale.Rezultate care sunt excelente si care demonstreaza ca nu m-am luptat in van.Astazi la un an de la operatia care mi-a salvat viata si mi-a oferit o noua sansa sunt fericita.Mai am de luptat dar parca e mai usor.Astazi imi spun mie „La multi ani”.

PS.Post scris sub influenta rezultatelor evaluarii medicale.

Reclame

Bagaj

Nu suport bagajele.Nici sa le fac,nici sa le car.Mai ales sa le car.Si totusi mereu am bagaje de carat.Daca plecam in parc am de carat un rucsac,daca duc copilul la mama se dubleaza.Daca plecam in vacanta umplu portbagajul.De fiecare data ma mir cum fac de tot am mereu ceva de impachetat.Nu m-am prins inca.Dar ma puteti recunoaste pe strada dupa bagaje.Adica nelipsitul rucsac cu zane plin cu diverse,cel putin o sacosa si de obicei si o jucarie.Mai mare sau mai mica.A,in zilele cand copilul sta la mama am doua rucsace si o sacosa cu mancare.Asa ca daca ma vedeti pe strada sa nu credeti ca am fugit de acasa.Am uitat sa mentionez ca am si un copil de mana.Copil care nu cara nimic.Ca e „mica” si oboseste.

PS:azi am avut si fetita prietenilor.Asa ca am mai avut un rucsac extra.Trei cu toatele.

E de vina….

Mi-a ramas patul mic.Cumva s-a micsorat si eu am ramas pe margine.Parca seara cand ma asez in pat incap cat de cat dar peste noapte ajung sa stau in echilibru pe margine.Ce sa mai zic ca nu pot sta decat pe o parte.Sa stau pe spate nu incap.Si nu,nu m-am ingrasat eu.Sunt sigura de asta.Dar… a crescut copilul.Doar in inaltime si in ani.In rest e inca o copila mica care vrea sa doarma cu mami.Doar ca nu imi lasa prea mult loc.Se intinde pe diagonala,isi pune diverse perne si jucarii si asteapta sa incapem amandoua.Cand ii atrag atentia imi face si mie putin loc.Loc pe care il ocupa dupa ce adoarme.Asa ca eu nu prea mai incap.Si nu as vrea sa renunt inca sa dorm cu ea.Pentru ca peste putin timp va renunta ea sa doarma cu mine.Si o sa imi fie dor.Plus ca i-am dorul cat am fost in spital si perioada dupa operatie.Asa ca dorm pe margine.Si ma vait.Si am uitat sa precizez.Patul este al meu si camera la fel.Asa ca anunt:caut loc de dormit alaturi de fiica mea.

De cartier

Cartierul in care locuiesc eu nu este dintre cele mai bune dar nici dintre cele rau famate.Asa imi place mie sa cred.Totusi scandaluri sunt rare,nimeni nu scoate sabia cand se supara,vecinii se cearta rar.Si foarte important:nu mi-e teama sa merg noaptea pe strada.Indiferent de ora.

Astazi eram in bucatarie.Pregateam o prajitura.Si aud scandal.In spatele blocului este o parcare mare dar scandalul nu venea de acolo.Nu.Se auzea de la blocul de vis-a-vis.O „doamna” isi exprima parerea despre o alta „doamna”.Care era convinsa ca nu ea a spus vorbele urate despre prima „doamna”.Prima era sigura ca a auzit-o vorbind despre ea si era foarte deranjata.”Du-te la Slanic daca vrei liniste.Eu sunt proprietara aici si daca vreau vorbesc tare”.Au urmat niste cuvinte colorate despre garsoniera inculpatei si a persoanelor care o viziteaza.Bineinteles ca a inclus si  mama in aceasta discutie.Care bineinteles este tot timpul de vina. :).Acum eu am ramas cu o nedumerire:trimiterea la Slanic este injuratura sau recomandare?

PS:cearta a durat doar cateva minute.

 

Back

Nu stiu daca urmeaza sa scriu zilnic.Nici nu vreau sa ma laud ca m-am intors si urmeaza sa scriu din nou.Inca nu stiu.Stiu doar ca am luat o pauza destul de mare.Pauza motivata.Anul trecut scriam ca am trecut printr-o experienta traumatizanta.O operatie complicata cu un diagnostic urat.Spun urat pentru ca nu stiu cum sa il numesc altfel.Este de fapt cel mai ingrozitor diagnostic pe care il poti primi.Cel putin pentru mine asa a fost.Nu vreau sa scriu despre boala.Se pare ca operatia a vindecat boala.Dar totusi operatia nu a fost de ajuns.Asa ca in ultimele zece luni m-am luptat cu un tratament destul de agresiv.M-am luptat cu starile de rau,de oboseala,de neputiinta.Au trecut.Am renuntat la multe in lunile astea.La „prieteni”,la scris,la mancarurile favorite.Mai am un singur „hop”.Ultima evaluare medicala.Apoi pot spune ca am invins.In sinea mea stiu ca am invins dar vreau sa mi-o pot dovedi cu acte.Deci voi reveni.Candva.

Cand toate se tin lant

Sunt momente in care ti se pare ca toate „ghinioanele” se tin de tine.Bineinteles ca nu este chiar asa dar asa pare.Saptamana trecuta am avut apa calda oprita.Urasc cand trebuie sa incalzesc apa sa ne spalam.Si trebuie sa recunosc ca nici nu stiu sa ma spal cu apa putina.Asa ca ma enervez teribil cand se intampla asta.Apa nu a fost oprita prea mult.In jur de 5 zile.Si apoi surpriza.Ne anunta administratorul ca avem apa calda.Bucurie mare.Care a tinut fix 5 minute.Pana am observat ca la noi nu merge.Cumva s-au infundat tevile deci nu curge apa.Ok.Chemam instalatorul.Care(norocul nostru) este ruda cu noi.Si vine.Si da,e infundata teava.Trebuie sa scoatem chiuveta.Si scoate chiuveta.Si piciorul chiuvetei nefericit ca l-am destabilizat,cade si se sparge.Asta este.O sa luam altul.Reuseste sa repare apa la baie si trece la bucatarie.La bucatarie e super infundat.Abia curge un firicel.Trebiue sa oprim toata coloana ca sa reparam.Pentru ca e seara tarziu,lasam pentru a doua zi.O saptamana mai tarziu este in acelasi stadiu.Asta inseamna ca este o poveste veche pe care doar mi-o amintesc.Tot in seara aceia mi-am ars placa de baza a laptop-ului.Incercam sa pun noul mouse(pe cel vechi il stricasem) si cumva a facut scurt.Pot sa zic ca am avut o zi „grozava”.Si da tot in acea zi am spart un borcan de dulceata.Proaspat facuta(nu de mine).Atunci am plans.Nici nu mi-am imaginat cat de greu sa strange dulceata de pe gresie.Cum se intinde frumos si se lipeste si parca e toata bucataria plina.Deci de aici concluzia:in unele zile mai bine stai linistit.Tot urmeaza sa se intample ceva.

Dilema

Astazi am fost harnica.Ma laud.Sunt harnica zilnic.Dar azi a fost mai special.Am dat cu aspiratorul,cu mopul,am sters praful,am dezinfectat baia.Totul normal.Anormal a fost dupa ce am terminat.Am intrat linistita in sufragerie si am calcat pe ceva.Ma uit.O stafida.Stafida?La noi in casa?De unde?Nu doar ca nu avem stafide in casa si nici prajituri cu stafide,dar nici nu suntem asa mancatori de stafide.Si sa le imprastiem si prin sufragerie.Cine sa le imprastie?Acasa sunt doar eu.Am facut curat.Deci de unde a aparut?De la vecinul de deasupra?Dar nu avem gauri in tavan.Am verificat.Si nici nu stiu daca bietul om mananca stafide.Dar eu trebuie sa dau vina pe cineva.De pe papuci?Ok.Dar papucii sunt de casa.Nu ies cu ei.Si eu nu am stafide in casa.Am fantome?Probabil niste fantome mancatoare de stafide.Aduse de ele.Mi-am sunat sotul sa aflu daca a mancat el.A zis ca nu.Il cred.Nu avea de unde.Dilema ramane:ori nu am facut eu bine curat,ori cineva arunca prin casele oamenilor stafide.Inca incerc sa descopar.Ma lamuresc eu pana la final.Sper.

De sarbatoare

Nu,nu este despre oua,retete de cozonac,salate speciale sau mancare.Nu este nici despre curatenie.De fapt este despre lume.Si nu despre orice lume.In special este despre mine,copilul meu si vecinii mei.Ce pot spune despre vecinii mei?Multe.Sunt minunati ca de obicei.Vecinul care locuieste cu un etaj mai jos a avut surpriza sa i se reverse continul wc-ului in baie.Continut care nu s-a multumit sa se opreasca in baie deci a ajuns si in celelate camere.Motiv pentru care omul a renovat apartamentul.De inteles.Mirosea la ei ingrozitor.Si aici a aparut problema.Nu a pus bormasina in functiune inainte de ora 14.Niciodata.Incepea la 14,termina la 17.Adica fix in orele stabilite de liniste.Eu ajung acasa de la terapie in jurul orei 14,sunt franta si tot ce imi doresc este sa dorm.Fiica mea sta la mama pana ajung eu,apoi doarme si mergem la balet.Deci are nevoie de odihna.Primele zile nu am zis nimic.Am zis sa fiu o vecina intelegatoare.Apoi rabdarea mea s-a epuizat.Si m-am dus la el la usa.Am batut si l-am auzit spunand:”bormasina”.”Buna ziua.Buna ziua.Cred ca stiti ce plangere am.Daa.Bormasina!Dar sunt si eu suparat.Va cred.Dar si eu vreau sa imi odihnesc copilul.O sa incerc sa respect ora.Ok.Multumesc.”Se face liniste.Pun copilul la somn si…suna la usa.Vecinul.”La ce ora se trezeste fetita?Nu stiu.Abia a adormit.Peste o ora vin cei de la termopan si fac zgomot asa ca sa o treziti inainte”.Si pleaca.Am ramas statuie.Peste o ora a reinceput distractia.Am avut parte de doua saptamani de maxima distractie.Eu ma duceam sa-l atentionez,el venea sa ma anunte ca trebuie sa continue.A terminat de renovat si m-am apucat eu de aranjat prin casa.La ore respectabile bineinteles.Ei,bine,domnul a venit la ora 10 sa ma atentioneze ca ii doarme nepoata si ca se aude zgomot de la mine.Deci…Recunosc ca mi-am vazut mai departe de treaba si el nu a indraznit sa ma mai atentioneze.Dar trebuie sa recunos ca nu pot sa imi doresc un vecin mai bun.

Acum ma pregatesc de sarbatoare.Deci Paste Fericit si luminos!

 

Momente

De cand m-am imbolnavit am trecut prin multe momente jenante.Unele haioase,altele chiar ingrozitoare.Unul din momentele  urate prin care am trecut a fost cand medicul care facuse controlul in acea zi mi-a spus:”data viitoare sa vii fara chiloti,eu nu am timp sa stau sa ii dai si pe aia jos.Si oricum sunt incomozi”.Unde a spus asta?Pe holul spitalului.Am crezut ca intru in pamant de rusine.Am avut noroc si tot restul spitalizarii nu am mai fost consultata de medicul respectiv(de altfel un medic excelent).Un moment haios a fost cand am fost intrebata cum imi pun sosetele:peste cizme sau scot cizmele? Crezand ca este o gluma am raspuns ca peste cizme ca doar asa le pune toata lumea.Raspuns:”atunci nu le mai pune ca le pui degeaba”.M-am descaltat si mi-am pus botoseii aceia de plastic si cand am intrat in sala de tratament se uita la picioarele mele si zice:”vad ca te-ai incaltat corect”.”De ce ai zis ca lasi cizmele in picioare?””Am crezut ca glumiti”.”Nuu,majoritatea intra incaltati cu cizmele”.Apoi m-am lamurit ca el era interesat daca respect regula.A mai fost momentul cand una dintre pacientele care asteptau a avut inspiratia sa ma intrebe daca:”incap pe masa”.”Te-am vazut mai grasuta si credeam ca nu incapi”.I-am spus ca pentru mine se largeste masa special.Au urmat si alte intrebari cu caracter mai personal.Toate acestea in gura mare,in sala de asteptare.Au mai fost si altele.Promit sa le scriu pe masura ce mi le amintesc.Si mai este ceva ce vreau sa scriu.Despre cum se gateste in sufragerie.Data viitoare.

 

Mi-am adus aminte

Da.Mi-am adus aminte de blog.De faptul ca nu am scris de ceva vreme.De ce?De lene uneori.De stare de rau mai des.De neordine in ganduri alteori.Motive sunt multe.Cel mai important:viata mea.Asa cum am zis am o viata noua acum.Cu multe vizite la doctor,cu multe analize,proceduri si cu multe griji.Si mai presus de toate cu efecte adverse si stari de rau.Printre toate acestea ma straduiesc sa am grija de casa si de copil.Nu-i usor,nici foarte greu.Cel mai tare ma tin in loc grijile.Tot timpul exista:”hai sa vedem cum iese rezultatul asta”,”hai sa vedem cum o suporti si pe asta”.Acum am avut o pauza.Pauza in care am avut grija sa racesc.Dar raceala adevarata.A tinut o saptamana.Apoi am plecat intr-o mica vacanta.O vacanta care ne-a adus multa liniste.Si a urmat o noua raceala.Care inca nu a trecut.Asa ca sunt inca racita,tusesc si ma uit pe geam cum ninge.Si mai fac ceva.Astept sa vina vara.La vara nu o sa mai am proceduri de facut.Si analize mai putine.Si timp mai mult.Deci sa vina vara!