Spun „de la bloc” de parca mai am vecini si la curte.Mai ales ca nu am curte.Am mai spus despre vecinii mei.Ei reusesc sa aduca ceva nou in viata mea aproape zilnic.Mirosuri.Multe mirosuri.Aseara vecina prajea chiftele.Nici nu va imaginati ce minunat este mirosul de chiftele la 23.30.Este tot ce iti doresti inainte de somn.Miros acompaniat de nelipsitul spray contra tantarilor pe care vecinul de la parter se incapataneaza sa il imparta seara de seara cu noi.Si nici nu stiu ce sa aleg: sa ma sufoc din lipsa de aer sau sa ma sufoc mirosind diverse.Imi mai „place” mirosul de pe scara blocului.Pare ca in blocul asta nimeni nu foloseste parfum.Nuu.Tot timpul miroase a mancare sau a solutie contra gandacilor.Solutie pe care constiincios,administratorul,o varsa pe marginea treptelor saptamanal.Si da,o varsa.Face pur si simplu mici balti.Dar nu avem gandaci.Si asta e un lucru bun.Si ma ajuta si sa spal incaltamintea saptamanal.Pare ca sunt eu carcotasa? Pare.Dar zau ca nu am unde sa ma mut.Si daca m-as muta la curte cine imi garanteaza ca nu voi avea cea mai gospodina vecina din oras?Solutii? Cred ca o masca.De gaze.
Vacanta?
Am planuit vacanta asta de ceva vreme.Am cautat cazare,am platit si mi-am anuntat sotul.Aveam un dor de munte si de relaxare grozav.Spun aveam pentru ca a venit dusul rece.Si am anulat.Cand am luat copilul de scoala mi-a spus ca nu se simte bine.Ok.A zis ca nu a mancat si probabil de la asta.A mancat ceva acasa dar starea de rau s-a mentinut.Au aparut si durerile de burta.A reusit sa adoarma dar a respirat prost si s-a agitat groaznic.S-a trezit tot cu stare de rau.Temperatura 37 cu 8.Vorbesc cu pediatra si imi spune sa mergem sa o vada.Si mergem.Pana la cabinet ardea.Noroc ca aveam nurofen la mine si i-am dat.Diagnostic:viroza.Si recomandare sa nu plecam nicaieri.Oricum nu mai plecam.Cine are curaj sa plece cu copilul bolnav la drum.Acum tot ce imi doresc este sa ii treaca repede.De vacanta mi-a trecut.
Later edit: Febra a trecut in trei zile.Starea de rau a trecut in cinci zile.Exact cat vacanta.Acum o asteptam pe urmatoarea.
Bucataria si greutatea
Asa cum am mai spus nu sunt o buna bucatareasa.Gatesc dar nu extraordinar si nu specialitati.Cand se intampla sa aud:ai nimerit-o pe asta,mama” inseamna ca am gatit bine in ziua respectiva.Supremul compliment este „are gust ca la gradinita”.Fiica mea care in primul an de gradinita a mers la psiholog pentru ca refuza orice mancare acolo dar si acasa,in al doilea an a descoperit gustul mancarii.Nu a devenit o mancacioasa dar manca intotdeauna ciorba,piureul(fara carne),macaroanele cu branza si mamaliguta cu smantana.Ba chiar cerea si a doua portie.Acum cand fac cate o ciorba care ei i se pare buna ma gratuleaza cu asemanarea cu mancarea de la gradinita.Asta nu inseamna si ca o mananca pe toata.Nuu.Cateva linguri si „sunt plina.Nu cred ca mai pot manca ceva.”Nu o pot obliga sa manance.Nu completeaza cu altceva.Si aici ajung la o problema de care m-am lovit cand am fost internate in spital.Atunci medicii au spus foarte clar ca este un copil subponderal.Are inaltime buna dar este sub greutate.Am fost intrebata daca mananca si ce mananca.Doar ca nu mi-au spus ca nu o hranesc.Realitatea este ca ea mananca putin.Si am discutat atunci si le-am spus ca asa mananca ea si le-am spus si ce mananca.Si s-au gandit ca are ceva carente.Si nu,nu are.Poate sufera de intoleranta la gluten.Nu,nu sufera.Copilul este sanatos cu exceptia catorva alergii si a intolerantei la lactoza.Si nu are nici paraziti.Concluzia :asa este ea.Dar sa ii dati sirop cu multivitamine pentru pofta de mancare.Ne-au recomandat ceva anume.Si a facut cura trei luni.Rezultat:200 grame.Din alea 3 kg pierdute cand a fost bolnava.Asa ca o las in pace.Mananca asa cum poate ea.Desi cand ne vezi impreuna pare ca eu mananc si mancarea ei.Sau ca nu stiu sa gatesc.Stai.Ultima este adevarata.Nu stiu sa gatesc.
Zile cu nori
M-am trezit dimineata cu gatul intepenit.Ieri dimineata.Cum aveam programare la doctorul de familie am zis ca rezolv si asta.Asa am zis eu.Doctorul a zis altceva.Si anume ca nu are ce face.Sa iau calmant si sa astept sa treaca.Ca asa se manifesta spondiloza cervicala.Ce calmant?Eu nu am voie sa iau calmante.Ai dreptate.Ia un paracetamol.Asa ca am luat paracetamol.Mai multe.Inca am gatul intepenit si ma doare.Ca bonus copilul s-a trezit dimineata plangacios.Ca ea vrea sa doarma.Ca nu se duce la scoala ca e obosita.Pana la urma a zis ca se duce dar sa o duc eu in brate la baie.Acum ma doare si spatele.Si i-am carat si ghiozdanul pe drumul spre scoala.Ghiozdan care are pietre in el.Sau asa pare.Norocul meu ca astazi este sarbatoare deci nu fac mare lucru prin casa.Dar tot trebuie sa iau copilul de la scoala.Si foarte probabil sa mai car si ghiozdanul.Ca domnisoara este obosita.Deci daca maine nu apar pe aici e clar ca am intepenit de tot.
Vernisaj carte
O citesc de ceva vreme.Stam in acelasi cartier si totusi am cunoscut-o abia acum un an.Si asta pentru ca are copilul in aceasi clasa cu al meu.Colegi de banca.Am asociat-o tarziu pe fata draguta si tanara cu mamica care povestea pe blog cu umor intamplari din viata ei si a copilului ei.Apoi ne-am imprietenit.Si am vazut cum este de fapt mama lui victor.O mamica tanara,independenta,cu mult umor si cu un ras molipsitor.Stiam din toamna ca scrie o carte.O carte in care protagonistul este fiul ei.Cartea ei se lanseaza vineri.Vineri,pe 26 mai.Si abia o astept.Vernisajul va avea loc la Apollo 111 Barul.Cartea se numeste „Eu n-am furis.Dialoguri marioneze” si sunt convinsa ca este o capodopera.
Copii vad si aud „altfel”
Se spune prin batrani ca perceptia copiilor fata de lume este diferita.Adica ei „vad” si alte „lucruri” decat vedem noi adultii.Fiica mea vorbeste despre lucruri pe care eu nu le vad sau aud.Dar pentru ea exista.Cand a murit tatal meu,copilul avea doar doi ani.Nu i-am ascuns ce s-a intamplat.I-am explicat si am fost cu ea la inmormantare.Oricum nu aveam de ales.Eram singura cu ea si nici o sansa sa o las undeva.Deci a mers cu mine.In prima seara cand am ajuns acasa mi-a zis ca a vazut pe cineva stand langa sicriu.Mi-a descris o persoana si mi-a zis si cum se numea.Culmea este ca l-a descris pe bunicul meu mort.Pe care ea nu il cunostea.Daca prin absurd i-ar fi auzit numele,nu avea de unde sa stie cum arata.Si totusi stia si numele.Cateva luni mai tarziu mi-a zis ca a venit tata sa o vada.Si se bucura.Pentru ca ii fusese dor de el.Acum cateva zile mi-a spus ca nu l-a mai vazut.Ca nici macar nu l-a visat.I-am spus ca uneori sufletul se intoarce sa ii vada pe cei dragi.Dar uneori ma sperie.Si uneori si ei ii este teama sa vorbeasca despre asta.Nu ii minimalizez trairea.Incerc sa ii explic pe intelesul ei lucrurile.Si totusi uneori este tare greu.Cum faci un copil sa inteleaga ceva ce nu este explicat nici macar pentru adulti?Nu prea ai cum.O ajut sa inteleaga experienta fara sa o sperii.Ma uimeste ca are amintiri din perioada aceea.Desi era foarte mica.Si la fel ma uimeste dorinta de a merge la cimitir.Imi spune mereu ca „tataie este acolo si ma aude mai usor”.Asa ca atunci cand merge ii poveste cate ceva sau ii duce un desen.Stiu ca suna diferit dar copilul meu este convins ca bunicul ei este acolo undeva si o vede si aude.Mai tare ma sperii eu.Daca este asa?Daca de undeva de acolo tata ma vede?
Simulare sau prefacere?
Mama azi am avut simulare de cutremur.Da?Si cum a fost?Ne-am prefacut ca este cutremur,doamna a sunat din clopotel si noi ne-am ascuns sub banci.Nu am de lucru si intreb: cum v-ati prefacut? A,pai nu stiu.Doamna a zis ca e cutremur si a sunat din clopotel.Asa ca am zis si eu ca e cutremur si m-am bagat sub banca.Dar doamna nu stie ca noi nu stim ce e ala cutremur?Ca eu nu am vazut niciodata un cutremur.Ii explic ce este un cutremur si cum mi-as dori sa nu „vada” niciodata un cutremur.Raspuns: mai bine cutremur decat incendiu.Macar asa nu pierd portofoliu de la scoala.Logica de copil la aproape sapte ani.Mama dar de ce se numeste simulare?Ca noi doar ne prefacem.Ar putea sa se numeasca prefacere.Asa intelegem si noi despre ce este vorba.Cateodata discutiile cu ea sunt chiar interesante.Si educative.
Despre noul meu job
Este un job de acasa.Complicat pentru mine pentru ca presupune baze de date iar eu nu aveam nici cea mai mica idee cum arata o baza de date dar sa stiu sa fac una.Programul nu il vazusem niciodata desi stiam ca exista in pachetul office.Deci a fost de la zero.Cand am primit proiectul m-am uitat crucis.Sigur nu stiam sa fac nimic.Adica stiam sa dau click sa pornesc programul dar atat.Si am intrebat in dreapta si stanga.Culmea, nu stia nimeni.Desi o gramada de lume foloseste pachetul office se pare ca nimeni(cei din jurul meu) nu lucreaza cu acest program.Asa ca am luat tutorialele la rand si am reusit prima parte.Acum urma partea a doua care a fost mai usoara dar mai solicitanta.Si apoi am primit datele.Acolo a fost problema.Tot ce muncisem eu era imposibil de corelat.Pentru bineinteles era prea frumos sa imi reuseasca ceva asa repede.Asa ca am luat-o de la capat.Si desi lucrez deja de doua luni la proiectul respectiv nu este nici jumatate gata.O parte vina mea ca nu ma pricep,o parte vina angajatorului care imi aduce date cand are timp sau chef.Dar am primit salariu pana acum.Deci nu lucrez degeaba.Si da,angajatorul este un bun prieten care accepta lucrurile asa cum sunt.Si da,se numeste ca sunt o mama care lucreaza de acasa.Si parca am mai mult timp pentru copil.Spun parca pentru ca uneori am senzatia ca nu apuc sa aflu nimic despre ea.Dar asta pentru alta data.Ma intorc la tabelele mele pentru ca tocmai mi-am dat seama cum sa corelez datele.
Gata!
Am revenit! Am constatat ca nu am scris de aproape doua luni.Si asta nu pentru ca nu am avut ceva de spus,ci pentru ca am fost ocupata cu munca sau cu iesitul la joaca.Munca de acasa mi se pare mai complicata decat cea de la birou.Si invat sa ma descurc.Pe de alta parte a venit caldura si iesim zilnic in parc.Mai sunt antrenamentele la balet si competitiile din weekend.Cu greu printre astea si treburile casei imi fac loc pentru mine.Asa ca in loc sa scriu aici am mai facut un tabel,am mai sters un praf,am mai iesit la o cafea.Dar gata.De acum scriu.S-au adunat multe si trebuie sa le impart cu cineva.Deci maine scriu.Maine,pentru ca astazi mai am tabele de facut.
Sistemul medical
Cand am fost in spital cu fiica mea,cunostintele m-au compatimit pentru situatie dar si pentru”cat am cheltuit”.Aici referindu-se la „cat am dat la doctor si asistente si infirmiere”.Spre surprinderea tuturor nu am dat.Nu a fost nevoie sa dau.Toata lumea a fost ok.In limita sistemului.Toata lumea si-a facut treaba fara sa astepte ceva.Si si-au dat interesul.Exista lacune in sistem.Nu au cum sa nu fie.Nu primesc fonduri suficiente si totusi se lupta sa iti ofere tot ce se poate.M-am lovit de situatia asta.De altfel cred ca a fost singurul lucru pe care il am de reprosat.Faptul ca nu au avut un medicament (mai special) de care fiica mea avea nevoie.Au incercat totul cu altceva.Din pacate degeaba.In momentul in care am adus eu medicamentul respectiv s-a rezolvat.Da,nu e normal sa aduci medicamentul cu tine.Da,sistemul trebuie sa iti asigure medicatia.Eu am fost multumita ca mi-au permis sa il aduc si l-au administrat copilului.Mi-au spus apoi ca nu lipsa de fonduri era problema,ci faptul ca medicamentul nu se gaseste in depozitele farmaceutice.
Cum am fost tratate?Bine.Asistentele erau prezente,nu am alergat pe holuri dupa ele.Veneau sa verifice copilul la fiecare ora noaptea si ziua.I s-a asigurat mancare de regim si toate analizele si consulturile necesare.Si toate astea fara sa „dau ceva”.Conditiile:curat se facea de doua ori pe zi,lenjeria au schimbat-o la cererea mea a treia zi,patul incapator pentru copil si mama ghemuita la picioare(nu am dormit mai mult de doua ore noaptea asa ca nu a contat)si nu se permiteau vizitatori pe sectie.A fost ingrozitor ca am ajuns la spital dar cred ca am avut noroc sa fie un spital decent.
Concluzia:se poate si in Romania.
