Despre nimic sau despre multe

Nu stiu daca este titlul potrivit dar reflecta realitatea.Incerc sa ma reintorc.Am mai incercat si alta data.Cumva nu reusesc sa ma regasesc.Nu mi-am revenit bine dupa Covid 19.Nu mi-am revenit dupa moartea mamei.Dar viata merge mai departe.Timpul nu s-a oprit.Am continuat sa functionez.Pe avarii dar functional.Cum e viata mea acum?Agitata,plina si cu multe griji.Doua locuri de munca.Part time dar doua.Casa,copil si sot.Planuri.

Si ca bunul mers al lucrurilor sa se schimbe,sotul meu a hotarat ca renunta la job.Un job prost platit si foarte solicitant.Si a hotarat sa incepem o afacere.O afacere?Cu ce?Obiectul activitatii nu il avem.Banii de start nu ii avem.Dar incercam sa incepem o afacere.Cred ca asta m-a scos din ceata functionala in care pluteam de sase luni.O afacere.Fara obiect si fara bani.Deci acum caut idei.Si bani de inceput.Si chef sa imi schimb viata.Si stiu ca nu este tocmai cotextul potrivit avand in vedere ce se intampla in lume.Dar cred ca daca acum ne-am trezit,acum este timpul nostru.O sa incerc sa scriu des.Sa documentez cautarile noastre si etapele.Si cum se schimba lucrurile cand copilul devine adolescenta si mama ei nu este cool.

La multi ani 2022!

Anul 2021 a fost unul dintre cei mai grei ani pentru mine.A fost anul in care am pierdut-o pe mama.Tot ce am facut,prin tot ce am trecut in 2021 a fost sters de moartea mamei.Ma uit in urma si nu mai vad nimic.Fara amintiri..Nu a ramas decat suferinta ultimelor luni si efectele virusului.Pentru ca resimt inca faptul ca am fost bolnava.Dar…nu vreau sa scriu despre asta.Nu acum.

Imi doresc ca anul 2022 sa nu imi mai ia pe nimeni!Imi doresc sa fim sanatosi!Si atat.Nu vreau mai mult.Vreau sa ne bucuram de ce avem,sa luam fiecare zi ca un dar si sa avem familia aproape.E mult?Poate.Dar este tot ce vreau.

Asa ca :

La multi ani anule!

Long time..

A trecut mult timp.Prea mult.A fost unul dintre cei mai grei ani din viata mea.Am vrut sa intru de multe ori sa scriu.Nu am putut.Cateodata nu am avut timp.Uneori nu am putut sa scriu pentru ca incarcatura de sentimente a fost foarte mare.Acum scriu dar nu stiu daca o sa fac publice randurile.Astazi am timp.Timp pentru mine.Timp sa ma gandesc cum a fost.Timp sa scriu sa imi amintesc peste ani cum am trecut peste anul acesta.De fapt inca nu am trecut.Dar sper ca avalansa de evenimente a ajuns la baza.

Desi am inceput sa descriu evenimentele anului am sters tot.Nu are rost sa le insir.Le am in cap foarte bine asezate.Si indiferent cat de greu si cat de mult am muncit si prin ce evenimente am trecut cele mai grele au fost ultimele doua luni.Lunile fara mama.Incet,incet voi reusi sa scriu intamplarile anului.Ca sa nu uit.Ca sa invat sa apreciez lucrurile la timpul lor.Ca sa ramana scrise pentru fiica mea.Poate asa isi va cunoaste mama mai bine.

Inceput de Decembrie

Imi place 1 decembrie.Nu pentru parada.In ultimii zece ani nu am mai fost.Imi place ca se apropie Craciunul.Scrisoarea pentru Mos a plecat de ceva vreme.De altfel Mosul a fost harnic si a pregatit deja cadourile.Calendarul de advent si-a deschis prima usita si am impodobit si bradul.Se simte ca este sarbatoare.As fi vrut o vacanta.O vacanta adevarata la munte.Nu am indraznit.Suntem hotarati sa ne protejam.Asa ca stam acasa.Nu spun la caldura pentru ca nu prea avem.Noroc ca nu este frig afara!

PS: Publicat cu intarziere din motive independente de mine.Mi-a fost lene!

De prin bucatarie

Nu sunt o buna bucatareasa. Gatesc pentru ca trebuie.Este mancabil de cele mai multe ori. Atat. Laudele pe care le primesc sunt „ai nimerit-o de data asta ,mami” sau „hai ca e buna doar ii mai trebuie sare”. Toata lumea mananca dar atunci cand avem mancare de la mama sunt mai fericiti. Insa ieri m-am depasit. Am gatit mazare cu pui si supa. La supa comentariul a fost ca este „de spital”. La mazare mi-a spus ca este buna. De obicei dupa „este buna” urmeaza „nu mai pot”. „Este buna mancarea asta dar nu mai pot manca”. Culmea este ca a terminat ce avea in farfurie si a mai cerut o portie. Cu un pic de carnita. Si a mancat-o si pe asta.Am crezut ca e gatita de altcineva. Dar nu era nimeni altcineva in bucatarie.Doar eu.Asa ca uneori stiu sa gatesc.Sper sa am si astazi succes.

Ziua de cumparaturi

Nu fac reclama la nimic.Pur si simplu astazi pentru mine este ziua de cumparaturi.Dar coincide cu Black Friday.Azi,doar azi.Asa ca m-am asezat la ora sase dimineata cu o cafea alaturi sa fac cumparaturi.Ce am cumparat?Nimic pana la aceasta ora.Ce vreau sa cumpar?Multe.Totusi reducerile nu sunt asa mari cum ma gandeam si nu sunt hotarata daca sa golesc cardul acum.Ma invart de doua ore pe diverse site-uri dar…Reusesc eu pana diseara.Nu de alta dar lista pentru Mos Craciun este tare lunga iar noi avem o familie numeroasa.In schimb sotul meu a fost hotarat.A cumparat un laptop si un telefon in primele 5 minute.Mai are de adaugat o masina de paine si a terminat.Maruntisurile imi revin mie.Mai ma gandesc.Asa cum am zis cred ca reusesc pana diseara.Asta daca mai gasesc ceva in stoc.

Din izolare la scoala

Cand spun izolare ma refer la faptul ca am stat retrasi.Copilul meu nu a mers la locurile de joaca,nu a mers in vizite(nici noi) si nu a mers in aglomeratie.A iesit sa se plimbe cu rolele.Si atat.Si a inceput scoala.Cu aproape 30 de copii in clasa.Toti prezenti.A fost o decizie grea.M-a gandit si m-am razgandit.Am discutat cu medicul ei si cu medicii mei.Unul a considerat ca nu este in pericol,ceilalti ca este cazul sa ramana acasa.La scoala on line.Am hotarat ca pentru binele ei sa mearga fizic la scoala.Si a mers.Atat cat a fost.Ne-am reintors la scoala on line.Care nu este chiar scoala.Toata lumea se straduieste dar orele sunt mai scurte,internetul cedeaza des iar o parte dintre copii cred ca este doar o joaca.Asa ca invatatul suplimentar este obligatoriu.Cum ma afecteaza pe mine?Pai..dimineata trebuie sa ii cedez laptop-ul copilului.Dupa pranz trebuie sa am grija sa lucrez suplimentar cu ea.Seara am timp sa lucrez si eu.Si asa constat ca ne-am cam dat viata peste cap anul acesta.Dar ne revenim noi.

Pun pariu ca…

Nimeni nu isi pierde hainele asa usor ca mine.Si nu ma refer ca uit unde le pun ci la…cazut de pe mine.Pare de ras.Dar nu este.Am talentul de a lua hainele cam mari.In ideea ca sunt o grasuta.Si mai bine le iau mai mari.Sa fiu sigura ca mi se potrivesc.Ei bine,uneori cad de pe mine.Si ce poate sa fie mai dragut decat sa mergi la un botez si sa iti pierzi fusta?Mai corect sa te trezesti cu ea”in vine”.Sau sa cobori sa cumperi paine si sa iti cada pantalonii in timp ce cobori scarile?Am patit asta de doua ori in public.De nenumarate ori in casa.Am invatat ceva?Nu.Tot imi cumpar haine mai mari.Dar acum le adaug elastic in talie.Asa raman pe mine.Doar ca nu mereu.

A trecut atata vreme

Nu am scris de foarte mult timp.Nu am avut stare.Ma asez la laptop,citesc stirile,lucrez si nu am chef sa scriu.A fost o perioada agitata.O perioada de dezamagiri dar si de descoperiri.Dezamagitori au fost cativa oameni din jurul meu.Oameni pe care ii credeam prieteni.Dar in vremuri grele oamenii nu iti sunt prieteni.Asa ca…E putin mai gol in jurul meu.Din nou.

Am descoperit ca fetita mea a crescut.Nu,nu doarme singura.Dar ma ajuta mai mult si se descurca singura cu multe lucruri.Am descoperit ca eu ma pot descurca cu mai mult decat am crezut ca pot.Una peste alta desi a fost o perioada ciudata acum cred ca a adus si cateva lucruri bune.Poate imi aduce si cheful de scris.Am atat de multe de povestit despre vecinii mei.

Plan

Planuisem sa iau notite cand preda vecinul.Ca sa nu pierd noptile degeaba si macar sa invat ceva.Cred ca vecinul s-a prins.Noaptea trecuta nu a lucrat pe balcon.Sau nu a lucrat deloc.Asa ca a fost liniste.Atat cat a fost.Cand a inceput ploaia cu fulgere si tunete,toata linistea s-a dus.Deci nu am dormit dar nici nu am invatat nimic.O noapte pierduta!