Daca nu este una,este cealalta

Am fost bolnava.O viroza urata m-a chinuit cateva zile.Acum a trecut.Ieri pentru ca ma simteam mai bine am fost cu copilul la cumparaturi.Copilul,foarte ajutator,a luat o sticla de apa minerala.A scapat-o aproape imediat.Unde?Pe piciorul meu.Mi-au dat lacrimile instant.Un pet de doi litri de la un metru inaltime nu este chiar o placere.Si in ziua in care iesisem incaltata cu niste pantofiori(de obicei port bocanci).Am calmat copilul care era speriat ca „mi-a rupt piciorul” si ne-am deplasat schiopatand catre casa.Eu,nu copilul.Acasa am dat cu putina crema antiinflamatoare si gata.Am zis ca trece.Doar ca nu a trecut.S-a umflat si s-a invinetit.Acum am doua degete mai mari si mai grase decat celelalte opt la un loc.Asta m-a ajutat sa lipsesc aseara de la un eveniment „mama si copilul” si dimineata sa nu pot sa imi duc copilul la scoala.Pentru ca nu ma pot incalta.Si da,ma duc la doctor.Dar mai tarziu putin.Cand mi se desumfla buza de sus.Asta este bonusul la paracetamolul luat aseara pentru durere.Asa ca ma descurc.

PS:Pot da reteta si altora.

Cand nu ai ce face

Nu am de lucru.Pur si simplu de doua zile nu lucrez nimic si mi se pare ciudat.Dupa doua luni de munca aproape fara intrerupere,statul degeaba mi se pare…nici eu nu stiu cum.Am terminat un proiect si pana la urmatorul am zile libere.Ce sa fac cu ele?Inca nu stiu.As face multe si nu as face nimic.Simt nevoia sa ma odihnesc dar parca nu pot.Si ma invart prin casa.Planuiesc si o vacanta mica.Si bineinteles sa scriu.Desi asta nu prea mai imi iese.Mi-am pierdut si inspiratia.Sper sa revina.

Fara titlu(nu am timp sa gasesc unul)

De ceva vreme imi lipseste timpul.Cateodata nu am timp nici sa ma uit in jur.Asa ca am lasat scrisul pentru cand o sa gasesc cinci minute libere.Si le-am gasit.Un fel de a spune.Nici astazi nu am timp.Si multa vreme de acum inainte o sa fiu ocupata.Cand am luat proiectul pe care mi-l doream nu mi-am imaginat ca o sa raman fara timp.Am zis ca o sa lucrez lejer,cand vreau eu si cand pot.M-am inselat.Lucrez permanent.Zi si noapte.Apuc sa dorm cateva ore.Pe langa proiect mai am multe altele.Ce regret este ca nu reusesc sa mai stau sa citesc bloguri in timp ce imi beau cafeaua.Acum cafeaua o beau in drum spre scoala.Scoala copilului.Precizez asta ca sa nu creada cine citeste(daca citeste cineva)ca m-am inscris la scoala.As mai scrie ceva dar mi-au expirat cele cinci minute.Ma intorc la munca mea in acompaniamentul bormasinei vecinului.Promit sa ma intorc.

Absenta

Sunt absenta de cateva zile(mai multe decat as vrea sa recunosc).Am fost mai ocupata si nu am avut timp nici macar sa citesc ce scriu altii.E greu cu munca la domiciliu.Pentru ca da,lucrez.De acasa.Nimic special.Doar un proiect.Dar cine zice ca e foarte misto sa lucrezi acasa nu stie despre ce vorbeste.Pai cum sa lucrezi acasa cu copilul langa tine,cu mancare si curatenie de facut si eventual cumparaturi.Ca sa nu zic de vizite.Ca doar lucrezi acasa si ai timp.E bine,prefer sa ma duc 8 ore la un birou.Acasa nu am timp nici sa respir.Daca am 10 minute trebuie sa o distrez pe fiica mea.Care se plictiseste.Si care vrea in parc.In parc eu nu pot lucra.Deci…Concluzia mea este ca nu mi se potriveste munca de acasa.Revin la sfarsitul proiectului.

Cum atrag eu atentia

Dimineata.Mijloc de transport aglomerat.Majoritatea tineri cu telefoanele in mana sau cu castile in urechi(nu stiu daca este corect dar „pe urechi” nu sunt sigur).Cativa batrani care se uita pe geam si eu.Care nu suport sa fac altceva din cauza de „rau de miscare”.Deci nu telefon,carte(ce gluma!),casti sau eu mai stiu ce de distras atentia.O doamna in varsta din stanga mea se tot uita in jur.La un moment dat se uita la mine si:”Aveti telefon?” Sigur.”De ce? Aveti nevoie?” „Nu.Dar nu va uitati in el si am crezut ca nu aveti.Dar probabil aveti la ce sa va ganditi.” Sigur ca am.In primul rand la aglomeratia din jur.Nu i-am spus ca am rau de miscare.Nu voiam sa o dezamagesc.Asa ca i-am lasat impresia ca sunt o ganditoare.Care atrage atentia prin faptul ca nu foloseste telefonul in mijloace de transport.

Ziua „buna” se cunoaste

De dimineata!M-am trezit cu planuri mari.Aveam agenda plina.Primul punct:sa duc copilul la mama.Copil somnoros,schiop(are entorsa) si fara chef.”Merg daca imi faci pachetel si imi dai rochia rosie.”Ok.Fac pachetel,ii pregatesc rochita si o pieptan.Ma pregatesc si pe mine si plecam.Urmatorul punct:consultatie medicina muncii (ma angajez).Las copilul si plec spre policlinica.Ajung la timp.Chiar mai devreme.Am inspiratia sa anunt ca am ajuns.”Doamna doctor nu ajunge astazi.A anuntat aseara”.”Poate.Dar pe mine nu m-a anuntat nimeni”.”Colegele au trimis mesaje”.Cui?Ca mie nu.Deci un drum degeaba.Ma intorc spre casa,fac niste cumparaturi si constat ca nu gasesc cardul de calatorii.Asa ca ma intorc pe jos.O placere cand te rod pantofii.Ei,dar ziua nu s-a terminat.Mai am de ajuns la un training(am zis ca ma angajez).Asa ca ajung acasa,imi schimb hainele,ma fardez si suna telefonul.Se amana pregatirea pentru maine.Macar daca sunau inainte sa ma fardez.Imi zic ca daca tot stau acasa sa profit sa gatesc ceva.Surpriza!Gazele sunt oprite.Asa ca nu gatesc.Scriu.E si asta un lucru bun.Pentru astazi asta a fost.Maine este o alta zi!

Nu as vrea

Sa mai scriu si eu despre asta.Pentru ca toata lumea a scris si va scrie.Dar…nu pot sa ma abtin.Nu citesc stiri. In general pentru ca ma enervez. Cateodata insa citesc. Sa nu raman in urma de tot. Astazi am citit cazul fetitei rapite si ucise. Am plans de suparare. In primul rand pentru ca sunt mama. In al doilea rand pentru ca in tara asta nici politia nu te apara. Si am si eu o fata. Care va creste in tara asta. In tara in care politia sta linistita in timp ce un psihopat omoara copii.Si nu stiu cum sa imi invat copilul sa aiba incredere ca politia este acolo pentru binele ei. Pentru ca nu este.Si pe zi ce trece sunt mai convinsa ca locul nostru este in alta tara.Una in care politia nu asteapta sa moara un copil in timp ce ea se acopera de hartii.Si acum sunt mai sigura ca niciodata.O sa fac tot posibilul sa ne mutam de aici.Nu mi-a mai ramas nici o urma de patriotism.Astazi am ingropat ultima firimitura.

De ce au disparut blogurile pe care le citeam?

Asta este intrebarea.Cred ca citesc bloguri dintotdeauna.Adica nu chiar dintotdeauna.In momentul in care l-am descoperit pe primul am inceput sa citesc.Nu am o nisa anume dar nu citesc sport.In rest citesc din toate.Aveam in „favorite” o lista lunga cu ce obisnuiam sa citesc.La multe dintre ele primeam pe mail atunci cand aparea un nou articol.Citind mi-am dat seama ca si eu pot sa scriu cate ceva.Mai ales ca nu imi doream sa vorbesc singura si nici sa zapacesc lumea din jur.Cand am inceput eu sa scriu nu am renuntat la cititul „favoritelor”.Dar usor,usor nu am mai dat atentie ca erau bloguri pe care le urmaream dar nu le mai citeam.Timp aveam.Dar nu era articole noi.Asa ca am mai scos din lista iar astazi cand am privit lista am constatat ca multe sunt inactive de ceva vreme iar altele au disparut.Si ma intreb ce am facut eu in acest timp.Cum am pierdut firul?Probabil am fost ocupata sa scriu aici.Acum caut sa imi refac lista.Dar mi-e greu.Pentru ca nu stiu ce as vrea sa mai citesc.Deci daca nu apar zilnic aici este pentru ca mi-am refacut lista.Si citesc.

Uitare

Aseara am scris o poveste.Era despre o fetita.Pana dimineata am uitat-o.Pentru ca am scris-o in cap.In timp ce stateam sa adoarma copilul.Daca atunci cand sunt inspirata m-as aseza la calculator sa scriu as avea acum niste capodopere.Zic.Doar ca le scriu in cap.Hartie nu am niciodata la indemana si nici laptop-ul nu imi este accesibil uneori.Asa ca  imi imaginez ca mai tarziu le voi scrie aici.Doar ca uit.Si sa le scriu aici si despre ce era vorba.Am pierdut asa o gramada de povestiri.Imi propun sa incerc sa scriu in memo-ul telefonului.Dar la cat de greu scriu in telefon probabil o sa pierd firul foarte repede.Asta ca o scuza ca nu scriu zilnic.Revin…

Dupa concediu

Am fost la mare.Am avut vreme asa si asa.Nu mi-a placut cazarea deloc dar cu ajutorul entuziasmului copilului m-am adaptat.Mi-a placut plaja.Statiunea nu prea.Nici nu stiu daca sunt mai multe de spus.Probabil daca dezvolt incep sa ma plang si nu vreau.Am ales altfel de concediu asa ca… Asta am avut.A fost si distractiv si enervant si obositor.Dar as mai merge.Acum ma gandesc la urmatorul concediu.Cel de la iarna.Intre timp ma pregatesc pentru ziua copilului.Adica cadouri si tort unicorn.Am spus ca nu am talent la bucatarie?Ei bine nu am.Nici nu vreau sa imi imaginez cat de „unicorn” o sa fie tortul.Probabil o sa il pozez si o sa scriu despre el.Asa ca sa imi amintesc peste ani.Asta a fost tot pentru azi.Ma duc sa termin de finisat cornul unicornului.Si daca imi pastrez imaginatia poate reusesc sa fac si urechile.

PS:Intotdeauna fac eu tortul.Copilul nu accepta ceva din comert.Candva voi face un colaj al torturilor pe care le-am facut.Asa de distractie.