Cand nu imi inteleg copilul

In fiecare dimineata cand o las la gradinita plange.Nu conteaza ca este luni sau joi,ea plange.Ca vrea sa stea acasa cu mine,ca nu vrea sa ramana acolo.Cand ies din sala si inchid usa se linisteste si se duce si se joaca.Am incercat toate variantele:Sa stau mai mult cu ea acolo,sa o las la program scurt(dealtfel doar asa am lasat-o),sa nu o duc deloc sau sa o iau inapoi.Nu vrea sa o iau inapoi acasa daca ajunge acolo.Niciodata.Insa continua sa planga.Daca o opresc acasa tipa ca ea vroia la gradinita.Daca o duc plange.Asa ca sunt la capat.Nu stiu ce sa fac.Si nici nu ma pot consola ca asa face ea.E clar ca nu stie ce vrea.Ca vrea si acasa dar si acolo.Si eu cum fac sa le impac pe toate?Astazi plansul a fost mai grav ca in alte zile.Si i-am propus sa ne intoarcem.Moment in care s-a oprit din plans si a zis ca nu.Ca ea ramane.Dar a reinceput sa plnga cand a intrat in sala.Sunt la capatul puterilor efectiv.Simt ca gresesc ceva dar nu stiu cum sa corectez.Si caut un psiholog.Unul care sa imi explice care este problema.Ca eu nu pricep.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Cand nu imi inteleg copilul&8221;

  1. Anna Georgescu 24 Septembrie 2015 / 20:16

    Du o in fiecare zi pentru a deveni o rutina. Copiii iubesc sa faca lucruri pe repet.
    Încearca sa o duca altcineva din familie, cat mai îndepărtat daca se oare.
    Legătura nu va mai fi asa strânsă cum o are cu mami de exemplu si va plange mai putin sau deloc.
    Si înceată tot timpul sa-i distragi atentia de la plans.
    Mult succes si rabdare, nu greșești nicăieri, copiii sunt dificili.😘😘😘

    Apreciat de 1 persoană

  2. arakelian 12 Octombrie 2015 / 18:10

    fiica mea prelua agitatia mea, indoielile mele, fricile mele, grijile, preocuparile mele – toate s-au transmis la ea. Mi-a trebuit un an sa inteleg ca bolile ei s)au legat fix de perioade cheie, cand nu a primit atentie.

    Noi nu am avut nicio problema cu gradi pt ca stia ca eu merg la munca si ea la gradi, iar cand am stat in concediu am tinut-o cu mine; dar au fost altele…. mie nu imi placea sa merg la cumparaturi -ei bine nici ei etc.

    Cand ai rabdare si liniste in suflet, analizeaza-ti pas cu pas trairile. Copiii sunt carne din carnea noastra, sunt o extensie a sufletului; la nastere cordonul ombilical e taiat dar sufletul e inca ne ‘intarcat’ pana pe la 7 ani cand incepe sa se contureze personalitatea 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s