De cate ori am incercat sa ne facem planuri pe termen lung am esuat.Cumva s-au ivit lucruri care ne-au dat peste cap.Cand am hotarat sa avem un copil,ne asteptam ca acesta sa apara in cateva luni.Eroare.A durat vreo 12 ani pana a aparut.Am hotarat sa ne luam masina,a durat cam 6 ani.Da,a venit mai repede decat copilul.Acum ceva timp am hotarat sa ne mutam intr- o alta tara.Aveam totul aranjat(sotul lucra deja acolo).Am plecat,ne-am instalat si…Primul lucru a fost sa cautam gradinita.Gresit.Acolo ai noroc daca gesesti gradinita in cateva luni.Nu.Intai inscrii copilul si in functie de varsta lui vei primi loc in urmatorii 2 ani.Minunat.O chemam pe mama sa stea cu copilul si ma duc si eu la munca.Din nou gresit.Ca sa o primim pe mama trebuia sa schimbam casa.Aveam nevoie de o camera in plus(desi aveam 2 camere).Mama oricum nu a vrut sa vina.(prea batrana si bolnava).Ok.Stau eu acasa cu copilul pana gasim loc la gradinita.Cand credeam ca am stabilit totul au inceput problemele cu parinti.S-au imbolnavit cand din partea mea,cand din a sotului.Si colac peste pupaza m-a apucat un dor de tara noastra si de casa mea si de angajat undeva ca am hotarat sa ne intoarcem.Si ne-am intors.Sotul gasit servici,gasit gradinita pentru copil,eu nu am gasit inca de munca.Deci tot acasa stau si ma stresez ca nu am multe lucruri de facut.Poate parea ciudat,dar cat de mult poate sta cineva acasa fara sa mearga la munca?Din punctul meu de vedere nu prea mult.
De la noi din casa 